1830–1860 (pașoptism) · Eminescu: 1870–1883
Romantismul
Sentimentul înaintea rațiunii.
Definiție
Curent literar apărut ca reacție la rigoarea clasicismului, care pune în centru sensibilitatea, imaginația, geniul și aspirația spre absolut. În România se manifestă prin pașoptism (literatură cu misiune națională) și prin romantismul înalt, filozofic, al lui Mihai Eminescu.
Reprezentanți
- Mihai Eminescu
- Vasile Alecsandri
- Grigore Alexandrescu
- Costache Negruzzi
Trăsături de identificare
- Cultul eului, al sentimentului și al imaginației
- Antiteza ca procedeu fundamental (înger/demon, trecut/prezent, geniu/omul comun)
- Evadarea în vis, mit, istorie națională, folclor și exotic
- Natura ca stare de spirit, confidentă a eului liric
- Amestecul genurilor și al speciilor; personaje excepționale în situații excepționale
- Tema geniului neînțeles și a iubirii imposibile
Opere pentru BAC
Luceafărul — Mihai Eminescu
Poem romantic de factură filozofică: condiția geniului, antiteza geniu–om comun, iubirea imposibilă, mitul zburătorului.
Floare albastră — Mihai Eminescu
Idilă romantică: antiteza dintre lumea ideilor și lumea trăirii concrete; finalul elegiac „Nu mai e...”.
Alexandru Lăpușneanul — Costache Negruzzi
Nuvelă istorică romantică: personaj excepțional, culoare locală, replici memorabile, structură de tragedie clasică.
Concepte-cheie
- Antiteză
- Opoziție puternică între două realități, folosită pentru a amplifica tensiunea ideatică.
- Geniu
- Ființă superioară, nemuritoare și solitară, incapabilă de fericire în lumea comună.
- Culoare locală
- Detalii de epocă, limbaj și obiceiuri care recreează atmosfera unui timp istoric.